Zehazki - UPV/EHU

Bilaketa aurreratua

Ogi apurrak

Zehazki gaztelania-euskara hiztegia

cara 1 f aurpegi, begitarte: tiene una cara muy bonita, oso aurpegi polita du.

2 (parte inferior de la cara) musu.

3 (expresión) begitarte, aurpegiera: tenía la cara muy triste, begitartea ilun zuen; nos puso cara de asco, nazka aurpegia jarri zigun.

4 (aspecto) itxura, aurpegi: este pastel tiene muy buena cara, pastel honek oso itxura ona du.

5 (lado) alde, aurpegi: mira la hoja por la otra cara, begira egiozu orriari beste aldetik.

6 (de moneda) alde; aurki: las dos caras de la moneda, txanponaren bi aldeak.

7 (de un poliedro) aurpegi: las caras de un cubo, kubo baten aurpegiak.

8 colq (desvergüenza) azal, larru, bekoki: nos lo dijo con toda la cara, lotsa handirik gabe esan zigun; ¡hay que tener cara!, azala behar da!; ¡vaya cara!, hori duk/n azala!, hori duk/n larrua!; ¿tienes la cara de pedir eso?, hori eskatzeko bekokia duzu?

9 mf colq (caradura) kopetadun: es un cara, azala du, zazpi kopeta-azal ditu.

a cara de perro, hortzak estututa.

a la cara, aurpegira, musu-musuetan adkor: se lo dijo a la cara, aurpegira esan zion.

caérsele a uno la cara de vergüenza, colq aurpegia ezin atera duela gelditu.

cara a, -i begira: cara al sol, eguzkiari begira, eguzkiari buruz goi.

cara a cara, aurpegiz aurpegi, buruz buru, bekoz beko goi, begiz begi goi.

cara de circunstancias, colq ilun itxurako aurpegia: poner cara de circunstancias, goibel itxura egin.

cara de perro, colq erretxin aurpegi.

cara de pocos amigos, colq bekozko ilun.

cara de vinagre, colq erretxin aurpegi.

cara dura, zazpi azaleko kopeta: tener (la) cara dura, azala izan, larru sendoa izan; ¡vaya cara dura que tenía, bazuen azala!

cara larga, aurpegi ilun.

¿cara o cruz?, kurutx ala pil?

cobrar el ojo cara, larrutik kobratu.

cruzar la cara, masailekoa eman.

dar la cara, erantzukizuna hartu, eginbeharra ez saihestu.

dar la cara por alguien, norbaitengatik, norbaiten alde aurpegia atera.

de cara, aurretik; aitzinean: tenemos el viento de cara, haize kontra dugu.

de cara a, -i begira: de cara al porvenir, etorkizunari begira.

de cara sombría, aurpegi-ilun, mutur-ilun adkor.

echar a cara o cruz, kurutx ala pilean egin, leon-kastillo bota.

echar en cara, aurpegiratu, aurpegira eman goi, aurpegira bota, erantzuki egin goi: le echó en cara su comportamiento, bere portaera aurpegira eman zion, bere jokaera aurpegiratu zion.

el ojo de la cara, begi bi: en la pescadería siempre pagas el ojo de la cara, arrandegian begi biak kentzen dizkizute beti.

en la cara, aurrean: se le rió en la cara, aurpegian barre egin zion, aurpegira barre egin zion; en la misma cara, musu-musuetan adkor.

golpe en la cara, muturreko adkor.

jugar (algo) a cara o cruz, kurutx ala pilean (zerbait) pariatu, jokatu.

lavar la cara (a algo), (zerbaiti) itxura txukundu.

no tener cara para hacer algo, zerbaitetarako aurpegirik ez izan, zerbait egiten ez ausartu.

partirse la cara, (elkarri) ukabilkoka aritu.

plantar cara (a alguien), (norbaiti) aurpegi eman.

poner buena cara, begitarte alaia erakutsi.

poner mala cara, betondoa ilundu, kopeta ilundu, muzin egin, beltzuri egin: poner mala cara a la comida de casa, etxeko janariari muzin eginez.

por su cara bonita, musu truk.

romperle la cara (a alguien), colq (norbaiti) muturrak hautsi, mutur hezurra berotu adkor.

tener (algo) buena cara, (zerbaitek) itxura ona izan.

tener (algo) mala cara, (zerbaitek) itxura txarra izan.

tener cara de, aurpegia izan: tenía cara de asustada, izutu aurpegia zuen.

tener más cara que espalda, colq kopetan zazpi azal izan.

tener (mucha) cara, colq azala izan, larru sendoa izan, (zazpi azaleko) kopeta izan.

verse las caras, berriro elkar ikusi.

volver la cara, diosala ukatu.

caraba ser la caraba, f colq handia izan: no poder hacer lo que quiero, desde luego ¡es la caraba!, handia da gero!, ezin egin nahi dudana; ¡eres la caraba, handia haiz gero!

carabao m zool (Bubalus bubalis) karabao.

carabela f karabela.

carabina 1 f (arma) karabina.

2 colq (persona) xextero.

hacer de, ir de carabina, colq xexteroarena egin.

ser la carabina de Ambrosio, colq itsasoan euri izan, astoaren arrantza izan.

carabinero 1 m (soldado) karabinari.HB Karabinero

2 (agente fronterizo) mugazain, karabinari.

3 (crustáceo) izkiratzar.

cárabo 1 m (ave) urubi, basahontza; zool (Strix aluco) urubi.

2 zool (insecto: Carabus sp.) karabo.

caracal m zool (Lynx caracal) karakal.

caracense adj-mf guadalajarar, Guadalajarako.

caracol 1 m barakuilu, barraskilo, karakol beh; zool (Helix sp.) barraskilo.

2 (concha) barakuilu oskol.

3 (del oído) barakuilu.

4 (rizo) kizkur.

5 caracoles interj arranopola!

caracol de mar, itsas barakuilu.

hacer caracoles, itzul-inguruak egin.

caracola 1 f itsas kurkuilu.

2 (barakuilu) oskol handi.

caracolear i itzul-inguruak egin.

caracolillo 1 m zool (Littorina litorea) karrakela, magurio.

2 bot (Phaseolus caracalla) caracalla babarrun.

carácter 1 m (personalidad) aiurri, izaera, jite goi: un pueblo con carácter, nortasun handiko herria; el idioma ha sido la piedra angular de nuestro carácter, hizkuntza izan da gure izaeraren habe nagusia.

2 (firmeza) irmotasun, kemen: es una mujer de mucho carácter, irmotasun handiko emakumea da.

3 (condición, cualidad) izatasun, izaera, -tasun: carácter simbólico, izaera sinbolikoa, el carácter privado la celebración, ospakizunaren pribatutasuna.

4 (rasgo propio) ezaugarri: los caracteres comunes de los insectos, intsektoen ezaugarri komunak; los tres caracteres principales del arte egipcio, egiptoar artearen hiru ezaugarri nagusiak.

5 (huella) marka: imprimir carácter, marka utzi.

6 (imprenta) letra; karaktere: los caracteres de imprenta, letra tipoak; en caracteres góticos, letra tipo gotikoetan: número de caracteres, karaktere kopurua.

con carácter definifivo, behin-betiko.

con carácter excepcional, salbuespen gisa.

con carácter general, orokorki.

en carácter de observador, behatzaile gisa.

tener buen carácter, izaera oneko, aiurri oneko izan.

tener mal carácter, izaera txarrekoa, aiurri ozpindukoa izan.

característica f ezaugarri, berezitasun.

características generales, zer-nolako(ak), nondik-norako(ak): las características generales, la extensión y la finalidad de nuestra obra, gure lanaren zer-nolakoa, luze-laburra eta zertarakoa goi.

característico 1 adj ezaugarri, bereizgarri: olor característico, usain ezaugarria.

2 (propio) bere gisako.

3 m,f (actor) karakter aktore.

rasgo característico, bereizgarri.

caracterización f ezaugarritze.

caracterizado 1 adj nabarmen.

2 (destacado) gailendu(a): un caracterizado político, politikari gailendua.

caracterizar 1 t ezaugarritu, bereizi: se caracteriza por su palidez, zurbiltasunak ezaugarritzen du, zurbiltasuna du ezaugarri goi; el olor que caracteriza al ajo, baratxuria ezaugarritzen duen usaina; el rasgo que nos caracteriza, bareizten gaituen ezaugarria.

2 (personajes) hezurmamitu: caracterizó muy bien a Casandra, oso ongi hezurmamitu zuen Kasandra.

3 (exponer los caracteres) ezaugarriak zehaztu.

4 caracterizarse ezaugarri izan: la vida en el campo se caracteriza por la tranquilidad, lasaitasuna da landako bizitzaren ezaugarria.

5 (vestirse, arreglarse) ezaugarriak hartu (de, -en): se caracterizó de policía, poliziako baten ezaugarriak hartu zituen, poliziakidez mozorrotu zen.

caracterología f karakterologia.

caradura adj-mf colq kopetadun: es un caradura, azala du, kopeta du.

tener (mucha) caradura, colq azala izan, (zazpi azaleko) kopeta izan.

carajillo m colq kafe patardun.

carajo 1 m vulg (pene) zakil.

2 interj vulg arraioa!

al carajo, pikutara: al carajo las dudas, pikutara zalantzak.

del carajo, kristoren.

irse (algo) al carajo, (zerbait) pikutara joan.

mandar al carajo, zakurraren salara bidali, pikutara bidali.

¡vete al carajo!, joan hadi pikutara!

un carajo, (en oraciones negativas) ezer ez: no vale un carajo, ez du zipitzik balio; importar un carajo , bost axola izan.

caramanchón m ganbarazulo.

caramba 1 interj (sorpresa) hara!

2 (admiración) alajaina!, alajainetan!

3 (enfado) arraioa!

carámbano m izotz burruntzi, izotz kandela.

carambola f (billar) karanbola; ukaldi bikoitz.

por carambola, colq bide batez; halabeharrez: ganó por carambola, batek behar eta hark irabazi zuen; bide batez irabazi zuen.

caramelizar t karamelu bihurtu.

caramelo 1 m gozoki, karamelu beh: dos euros de caramelos, bi euroren gozokiak; caramelos de diez céntimos, hamar zentimoko gozokiak.

2 (azúcar quemado) karamelu.

caramillo m xaramela.

carantoña f colq loxintxa, txerazko keinu.

carapacho m (caparazón) oskol.

caraqueño adj-m,f caracastar, Caracaseko.

carátula 1 f (máscara) mozorro.

2 (cubierta, funda) azal, estalki.

3 (de un programa de TV) aurkezpen.

caravana 1 f (del desierto) karabana.

2 (atasco) auto ilara: había mucha caravana, auto ilara luzea zegoen.

3 (remolque) karabana.

caravaning m karabaning.

caray interj ene!, arraioa!: ¡caray, qué tarde es!, ene, oso berandu da!; ¡caray de coche, ya se ha estropeado!, auto arraioa, hondatu da dagoeneko!

Nodoa: liferay1.lgp.ehu.eus