cara 1 f aurpegi, begitarte: tiene una cara muy bonita, oso aurpegi polita du.
2 (parte inferior de la cara) musu.
3 (expresión) begitarte, aurpegiera: tenía la cara muy triste, begitartea ilun zuen; nos puso cara de asco, nazka aurpegia jarri zigun.
4 (aspecto) itxura, aurpegi: este pastel tiene muy buena cara, pastel honek oso itxura ona du.
5 (lado) alde, aurpegi: mira la hoja por la otra cara, begira egiozu orriari beste aldetik.
6 (de moneda) alde; aurki: las dos caras de la moneda, txanponaren bi aldeak.
7 (de un poliedro) aurpegi: las caras de un cubo, kubo baten aurpegiak.
8 colq (desvergüenza) azal, larru, bekoki: nos lo dijo con toda la cara, lotsa handirik gabe esan zigun; ¡hay que tener cara!, azala behar da!; ¡vaya cara!, hori duk/n azala!, hori duk/n larrua!; ¿tienes la cara de pedir eso?, hori eskatzeko bekokia duzu?
9 mf colq (caradura) kopetadun: es un cara, azala du, zazpi kopeta-azal ditu.
• a cara de perro, hortzak estututa.
• a la cara, aurpegira, musu-musuetan adkor: se lo dijo a la cara, aurpegira esan zion.
• caérsele a uno la cara de vergüenza, colq aurpegia ezin atera duela gelditu.
• cara a, -i begira: cara al sol, eguzkiari begira, eguzkiari buruz goi.
• cara a cara, aurpegiz aurpegi, buruz buru, bekoz beko goi, begiz begi goi.
• cara de circunstancias, colq ilun itxurako aurpegia: poner cara de circunstancias, goibel itxura egin.
• cara de perro, colq erretxin aurpegi.
• cara de pocos amigos, colq bekozko ilun.
• cara de vinagre, colq erretxin aurpegi.
• cara dura, zazpi azaleko kopeta: tener (la) cara dura, azala izan, larru sendoa izan; ¡vaya cara dura que tenía, bazuen azala!
• cara larga, aurpegi ilun.
• ¿cara o cruz?, kurutx ala pil?
• cobrar el ojo cara, larrutik kobratu.
• cruzar la cara, masailekoa eman.
• dar la cara, erantzukizuna hartu, eginbeharra ez saihestu.
• dar la cara por alguien, norbaitengatik, norbaiten alde aurpegia atera.
• de cara, aurretik; aitzinean: tenemos el viento de cara, haize kontra dugu.
• de cara a, -i begira: de cara al porvenir, etorkizunari begira.
• de cara sombría, aurpegi-ilun, mutur-ilun adkor.
• echar a cara o cruz, kurutx ala pilean egin, leon-kastillo bota.
• echar en cara, aurpegiratu, aurpegira eman goi, aurpegira bota, erantzuki egin goi: le echó en cara su comportamiento, bere portaera aurpegira eman zion, bere jokaera aurpegiratu zion.
• el ojo de la cara, begi bi: en la pescadería siempre pagas el ojo de la cara, arrandegian begi biak kentzen dizkizute beti.
• en la cara, aurrean: se le rió en la cara, aurpegian barre egin zion, aurpegira barre egin zion; en la misma cara, musu-musuetan adkor.
• golpe en la cara, muturreko adkor.
• jugar (algo) a cara o cruz, kurutx ala pilean (zerbait) pariatu, jokatu.
• lavar la cara (a algo), (zerbaiti) itxura txukundu.
• no tener cara para hacer algo, zerbaitetarako aurpegirik ez izan, zerbait egiten ez ausartu.
• partirse la cara, (elkarri) ukabilkoka aritu.
• plantar cara (a alguien), (norbaiti) aurpegi eman.
• poner buena cara, begitarte alaia erakutsi.
• poner mala cara, betondoa ilundu, kopeta ilundu, muzin egin, beltzuri egin: poner mala cara a la comida de casa, etxeko janariari muzin eginez.
• por su cara bonita, musu truk.
• romperle la cara (a alguien), colq (norbaiti) muturrak hautsi, mutur hezurra berotu adkor.
• tener (algo) buena cara, (zerbaitek) itxura ona izan.
• tener (algo) mala cara, (zerbaitek) itxura txarra izan.
• tener cara de, aurpegia izan: tenía cara de asustada, izutu aurpegia zuen.
• tener más cara que espalda, colq kopetan zazpi azal izan.
• tener (mucha) cara, colq azala izan, larru sendoa izan, (zazpi azaleko) kopeta izan.
• verse las caras, berriro elkar ikusi.
• volver la cara, diosala ukatu.
caraba ser la caraba, f colq handia izan: no poder hacer lo que quiero, desde luego ¡es la caraba!, handia da gero!, ezin egin nahi dudana; ¡eres la caraba, handia haiz gero!
carabao m zool (Bubalus bubalis) karabao.
carabina 1 f (arma) karabina.
2 colq (persona) xextero.
• hacer de, ir de carabina, colq xexteroarena egin.
• ser la carabina de Ambrosio, colq itsasoan euri izan, astoaren arrantza izan.
carabinero 1 m (soldado) karabinari.HB Karabinero
2 (agente fronterizo) mugazain, karabinari.
3 (crustáceo) izkiratzar.
cárabo 1 m (ave) urubi, basahontza; zool (Strix aluco) urubi.
2 zool (insecto: Carabus sp.) karabo.
caracal m zool (Lynx caracal) karakal.
caracense adj-mf guadalajarar, Guadalajarako.
caracol 1 m barakuilu, barraskilo, karakol beh; zool (Helix sp.) barraskilo.
2 (concha) barakuilu oskol.
3 (del oído) barakuilu.
4 (rizo) kizkur.
5 caracoles interj arranopola!
• caracol de mar, itsas barakuilu.
• hacer caracoles, itzul-inguruak egin.
caracola 1 f itsas kurkuilu.
2 (barakuilu) oskol handi.
caracolear i itzul-inguruak egin.
caracolillo 1 m zool (Littorina litorea) karrakela, magurio.
2 bot (Phaseolus caracalla) caracalla babarrun.
carácter 1 m (personalidad) aiurri, izaera, jite goi: un pueblo con carácter, nortasun handiko herria; el idioma ha sido la piedra angular de nuestro carácter, hizkuntza izan da gure izaeraren habe nagusia.
2 (firmeza) irmotasun, kemen: es una mujer de mucho carácter, irmotasun handiko emakumea da.
3 (condición, cualidad) izatasun, izaera, -tasun: carácter simbólico, izaera sinbolikoa, el carácter privado la celebración, ospakizunaren pribatutasuna.
4 (rasgo propio) ezaugarri: los caracteres comunes de los insectos, intsektoen ezaugarri komunak; los tres caracteres principales del arte egipcio, egiptoar artearen hiru ezaugarri nagusiak.
5 (huella) marka: imprimir carácter, marka utzi.
6 (imprenta) letra; karaktere: los caracteres de imprenta, letra tipoak; en caracteres góticos, letra tipo gotikoetan: número de caracteres, karaktere kopurua.
• con carácter definifivo, behin-betiko.
• con carácter excepcional, salbuespen gisa.
• con carácter general, orokorki.
• en carácter de observador, behatzaile gisa.
• tener buen carácter, izaera oneko, aiurri oneko izan.
• tener mal carácter, izaera txarrekoa, aiurri ozpindukoa izan.
característica f ezaugarri, berezitasun.
• características generales, zer-nolako(ak), nondik-norako(ak): las características generales, la extensión y la finalidad de nuestra obra, gure lanaren zer-nolakoa, luze-laburra eta zertarakoa goi.
característico 1 adj ezaugarri, bereizgarri: olor característico, usain ezaugarria.
2 (propio) bere gisako.
3 m,f (actor) karakter aktore.
• rasgo característico, bereizgarri.
caracterización f ezaugarritze.
caracterizado 1 adj nabarmen.
2 (destacado) gailendu(a): un caracterizado político, politikari gailendua.
caracterizar 1 t ezaugarritu, bereizi: se caracteriza por su palidez, zurbiltasunak ezaugarritzen du, zurbiltasuna du ezaugarri goi; el olor que caracteriza al ajo, baratxuria ezaugarritzen duen usaina; el rasgo que nos caracteriza, bareizten gaituen ezaugarria.
2 (personajes) hezurmamitu: caracterizó muy bien a Casandra, oso ongi hezurmamitu zuen Kasandra.
3 (exponer los caracteres) ezaugarriak zehaztu.
4 caracterizarse ezaugarri izan: la vida en el campo se caracteriza por la tranquilidad, lasaitasuna da landako bizitzaren ezaugarria.
5 (vestirse, arreglarse) ezaugarriak hartu (de, -en): se caracterizó de policía, poliziako baten ezaugarriak hartu zituen, poliziakidez mozorrotu zen.
caracterología f karakterologia.
caradura adj-mf colq kopetadun: es un caradura, azala du, kopeta du.
• tener (mucha) caradura, colq azala izan, (zazpi azaleko) kopeta izan.
carajillo m colq kafe patardun.
carajo 1 m vulg (pene) zakil.
2 interj vulg arraioa!
• al carajo, pikutara: al carajo las dudas, pikutara zalantzak.
• del carajo, kristoren.
• irse (algo) al carajo, (zerbait) pikutara joan.
• mandar al carajo, zakurraren salara bidali, pikutara bidali.
• ¡vete al carajo!, joan hadi pikutara!
• un carajo, (en oraciones negativas) ezer ez: no vale un carajo, ez du zipitzik balio; importar un carajo , bost axola izan.
caramanchón m ganbarazulo.
caramba 1 interj (sorpresa) hara!
2 (admiración) alajaina!, alajainetan!
3 (enfado) arraioa!
carámbano m izotz burruntzi, izotz kandela.
carambola f (billar) karanbola; ukaldi bikoitz.
• por carambola, colq bide batez; halabeharrez: ganó por carambola, batek behar eta hark irabazi zuen; bide batez irabazi zuen.
caramelizar t karamelu bihurtu.
caramelo 1 m gozoki, karamelu beh: dos euros de caramelos, bi euroren gozokiak; caramelos de diez céntimos, hamar zentimoko gozokiak.
2 (azúcar quemado) karamelu.
carantoña f colq loxintxa, txerazko keinu.
carapacho m (caparazón) oskol.
caraqueño adj-m,f caracastar, Caracaseko.
carátula 1 f (máscara) mozorro.
2 (cubierta, funda) azal, estalki.
3 (de un programa de TV) aurkezpen.
caravana 1 f (del desierto) karabana.
2 (atasco) auto ilara: había mucha caravana, auto ilara luzea zegoen.
3 (remolque) karabana.
caray interj ene!, arraioa!: ¡caray, qué tarde es!, ene, oso berandu da!; ¡caray de coche, ya se ha estropeado!, auto arraioa, hondatu da dagoeneko!
|